Tendinita calcifiantă de umăr/biceps: ce este, care sunt cauzele ei și cum se tratează

Tendinita calcifiantă este o afecțiune care presupune formarea unor depozite de hidroxiapatită la nivelul tendoanelor, ceea ce determină apariția unui proces inflamator. În cazul tendinitei calcifiante a umărului, sunt afectate tendoanele mușchilor umărului. La acest nivel se află una dintre cele mai mari și mai mobile articulații din organism, articulația scapulo-humerală.

Ce este tendinita de umăr/biceps?

Tendinita calcifiantă a umărului este o afecțiune inflamatorie, cauzată de prezența unor cristale de hidroxiapatită la nivelul tendoanelor.

În prezent, cauza tendinitei calcice nu este cunoscută. Cu toate acestea, există anumite etiologii care sunt considerate responsabile pentru apariția acestei afecțiuni:

• existența unui traumatism;
• vârsta înaintată;
• apariția proceselor degenerative.

Cel mai adesea sunt afectate tendoanele mușchilor ce fac parte din coafa rotatorilor:

• mușchiul infraspinos;
• mușchiul supraspinos;
• mușchiul rotund mic;
• mușchiul subscapular.

Mecanismul de producere a tendinitei calcifiante

Specialiștii au evidențiat patru etape ale procesului, prin care se instalează tendinita de biceps. Acestea sunt:

• etapa de pre-calcifiere;

În această primă etapă, la nivelul zonei umărului sunt prezente microtraumatisme. Acestea favorizează depunerea cristalelor de hidroxiapatită. 

• etapa de calcifiere;

În această a doua etapă, la nivelul zonelor afectate se depun cantități din ce în ce mai mari de calciu, formându-se depozite. În cele mai multe cazuri, etapa de calcifiere este asimptomatică, putând rămâne așa pe o perioadă lungă de timp.

• etapa de resorbție;

Este etapa în care apar primele simptome, ca urmare a presiunii exercitate de depozitele de substanțe minerale. De asemenea, are loc proliferarea vaselor de sânge de la periferia calcificării. Ulterior, are loc resorbția acestor depozite de calciu. 

• etapa post-calcifiere;

În cadrul acestei etape, substanțele minerale sunt înlocuite cu țesut de granulație și, ulterior, cu țesut fibros.

Anatomia și patologia bicepsului brahial

Mușchiul biceps, unul dintre mușchii brațului, prezintă două capete de origine:

• capul scurt al bicepsului;

Acesta are originea la nivelul procesului coracoid (care face parte din omplat), printr-un tendon comun cu al mușchiului coracobrahial. Capul scurt al bicepsului se află medial de capul lung, unindu-se cu acesta și formând mușchiul principal al bicepsului, care se inseră la nivelul antebrațului. 

• capul lung al bicepsului;

Originea capului lung este la nivelul glenoidei. Acesta are raporturi cu tendoanele mușchiului supraspinos și mușchiului subscapular. Rolul său în mobilitate este redus, comparativ cu capul scurt al bicepsului, însă este important în propriocepție și în stabilitatea umărului. 

Tendonul bicepsului brahial este afectat atunci când pe traiectul său se instalează diferite patologii. În acest caz, tendonul devine inflamat și apare durerea, dar și alte semne caracteristice. 

Tendonul bicepsului brahial este afectat în următoarele situații:

• efectuarea unor mișcări ample, care suprasolicită articulația umărului;
• realizarea unor mișcări repetitive;
• instabilitatea articulară;
• leziuni ale tendoanelor sau ale mușchilor umărului;
• traumatisme vechi, care nu au fost tratate corespunzător. 

Tendinita la umăr – simptome

Simptomele în tendinita umărului apar ca urmare a formării depozitelor de calciu și a apariției reacțiilor inflamatorii. Printre cele mai întâlnite simptome se numără:

• durere;
• dificultate în realizarea anumitor mișcări (ridicarea, rotirea brațului);
• imposibilitatea de a efectua anumite mișcări (în stadiile avansate).;
• tumefacție;
• rigiditate articulară.

Aceste simptome pot fi prezente în tabloul clinic al multor patologii articulare. De aceea, este important consultul medicului ortoped încă de la primele simptome. În acest fel, diagnosticul este stabilit cu exactitate, iar tratamentul este administrat în timp util, pentru a asigura o recuperare completă. 

Durerea de umăr în cazul tendinitei de biceps

În stadiile inițiale, durerea apare sub forma unor episoade ce alternează cu acalmia. Localizarea este frecvent pe partea anterioară și laterală a brațului. Ulterior, devine permanentă și poate iradia la nivelul axilei sau către braț. De asemenea, durerea este accentuată în timpul realizării mișcărilor de la nivelul articulației umărului. 

În cazurile severe, pacientul este trezit noaptea din somn, ca urmare a durerilor puternice. Acestea sunt caracteristice etapei de resorbție.

Când trebuie să mergi la medic?

Se recomandă ca vizita la medicul ortoped să se realizeze cât mai devreme, odată cu apariția primelor simptome. Consultul medical necesită a se efectua cât mai repede și în cazul următoarelor situații:

• durerea se amplifică;
• durere nocturnă;
• apar dificultăți în realizarea anumitor tipuri de mișcări;
• simptomele interferează cu activitățile zilnice obișnuite. 

Tendinita umăr – Cauze și Factori de risc

Tendinita se manifestă adeseori la sportivi sau la persoanele care efectuează activități solicitante. Mecanismul de producere constă în comprimarea tendonului de către țesuturile din jur. Această comprimare produce un traumatism minor, care în încercarea de vindecare acumulează depozit de calciu și, ulterior, țesut fibros. Acest proces determină apariția durerii de umăr.

Cauzele frecvente ale apariției acestei afecțiuni sunt:

• mișcări repetitive;
• suprasolicitarea articulară;
• leziunile tendoanelor;
• traumatisme vechi ce nu au beneficiat de tratamentul corespunzător;
• hipoxia țesuturilor articulare (în cazul unui efort prelungit);
• vârsta înaintată;
• boli degenerative.

Factorii de risc

Printre factorii de risc asociați tendinitei umărului se numără:

• vârsta;
• sexul (patologia este întâlnită preponderent la bărbați);
• starea medicală a pacientului;
• desfășurarea activităților solicitante;
• practicarea sportului (tenis, înot, baschet, golf);
• realizarea mișcărilor repetitive;
• administrarea anumitor clase de medicamente.

Diagnostic tendinita la umăr/biceps

Diagnosticul de tendinită este stabilit de către medicul ortoped, după efectuarea anamnezei, a examenului clinic și a investigațiilor imagistice. În cadrul anamnezei, medicul dorește să afle următoarele informații:

• când a debutat durerea;
• când apare durerea;
• care sunt factorii favorizanți și inhibitori ai durerii;
• dacă unele medicamente reduc intensitatea durerii;
• ce activități desfășoară pacientul;
• istoricul medical;
• tratamentul pe care îl urmează;
• istoric de afecțiuni ortopedice în familie. 

Examinarea clinică pentru tendinita de biceps

Medicul ortoped efectuează o serie de evaluări pentru a determina:

• gradul de mobilitate a articulației;
• mișcările care sunt efectuate cu dificultate;
• la ce mișcări apare durerea;
• severitatea afecțiunii.

Radiografia umărului

Radiografia este o metodă iradiantă, dar care permite analizarea structurii osoase. Pot fi observate modificările de la nivelul oaselor articulației, dar și depozitele calcice din structura tendoanelor.

RMN de umăr

RMN (rezonanța magnetică nucleară) este o metodă imagistică performantă, care permite evidențierea:

• structurilor dure (a oaselor);
• țesuturilor moi (tendoane, ligamente, cartilaj articular, mușchi);
• edemului. 

Este neiradiantă, dar are dezavantajul că necesită o perioadă lungă pentru a fi realizată. 

Ecografia la umăr

Ecografia este o altă metodă imagistică ce permite evidențierea structurilor moi. Prin intermediul acesteia, pot fi văzute componentele articulației umărului, tendoanele și mușchii în timp real, precum și dacă acestea sunt inflamate. De asemenea, permite diferențierea dintre o calcifiere formată recent și una veche. 

 

Nu iradiază și nu creează disconfort când este efectuată. Principalul avantaj al acestei metode constă în faptul că necesită puțin timp pentru a fi efectuată. 

CT la umăr

CT (tomografia computerizată) este o metodă imagistică iradiantă, dar care oferă mai multe informații comparativ cu radiografia. Permite vizualizarea modificărilor anatomice și localizarea depozitelor de hidroxiapatită.

Tendinita la umăr – Tratament

Tratamentul este recomandat de medicul ortoped în funcție de :

• severitatea afecțiunii;
• simptomele prezente;
• condiția medicală a pacientului;
• vârsta.

În stadiile incipiente ale tendinitei, medicul poate recomanda următoarele:

• repaus;

Evitarea efectuării mișcărilor solicitante favorizează vindecarea și recuperarea mai rapidă. Unele mișcări pot agrava tendinita.

• efectuarea exercițiilor de kinetoterapie; 

Acestea au rolul de a tonifia musculatura și de a contribui la îmbunătățirea mobilității articulare.

• administrarea de analgezice și antiinflamatoare;
  

În cazul durerilor intense, medicul poate recomanda unele medicamente pentru ameliorarea simptomatologiei. 

• infiltrații cu cortizon; 

Cortizonul are rolul de a reduce inflamația și a ameliora simptomele, precum durerea și tumefacția. 

• terapia cu unde șoc extracorporale;

Această metodă presupune utilizare undelor de intensitate crescută asupra zonei afectate. Rolul acesteia este de a dizolva depozitele calcice. Este o metodă neinvazivă. Cu toate acestea majoritatea pacienților resimt disconfort pe durata procedurii, fiind necesară administrarea unei anestezic.

Când este necesar tratamentul chirurgical pentru tendinita de umăr și în ce constă?

În cazul în care tratamentul simptomatic nu produce efectele dorite sau dacă tendinita este într-un stadiu avansat, este indicată abordarea chirurgicală. În prezent, există două variante ale tratamentului chirurgical:

• artroscopia;

Artroscopia este o metodă chirurgicală minim-invazivă, utilizată pentru tratarea tendinitei calcice, care permite eliminarea cristalelor de calciu. Recuperarea pacientului se realizează într-un timp mai scurt, iar complicațiile sunt rare.

• chirurgia clasică;

În cazuri rare de tendinită calcică se recurge la intervenția chirurgicală clasică, pentru a se îndepărta depozitele de calciu. Se recurge la tăierea mușchilor, a țesuturilor înconjurătoare, precum și a tendoanelor, pentru a se putea elimina în mod eficient depozitele de calciu. Dezavantajul chirurgiei clasice este reprezentat de perioada lungă de recuperare a pacientului. Depozitele de calciu pot fi îndepărtate, de asemenea, artroscopic, o procedură cu mult mai multe avantaje pentru pacient.  

 

Tratamentul chirurgical se poate realiza prin tenotomie sau tenodeză.

• tenotomia;

Tenotomia constă în secționarea tendonului bicepsului, acesta din urmă oprindu-se în mod natural la intrarea în culisa bicipitală.

• tenodeza;

Această metodă chirurgicală presupune secționarea tendonului bicepsului și fixarea mușchiului la nivelul capului humeral. Fixarea se face prin intermediul unei ancore.

Ce complicații pot apărea în cazul tendinitei de biceps?

Tendinita este o afecțiune care în lipsa tratamentului corespunzător conduce la apariția complicațiilor, precum:

• pierderea mobilității articulare;
• incapacitatea de a efectua unele mișcări (exemplu: ridicarea brațului);
• durere;
• dezvoltarea proceselor degenerative;
• ruperea tendonului;
• tumefacție. 

Recuperarea în cazul tendinitei de biceps

În funcție de severitatea afecțiunii și de metoda de tratament aleasă, recuperarea după efectuarea tratamentului recomandat de către medic poate varia ca durată între 6-12 luni. Primele îmbunătățiri vor apărea după câteva săptămâni. 

Recuperarea mobilității articulației umărului presupune:

• evitarea mișcărilor ce determină apariția durerii;
• respectarea exercițiilor de kinetoterapie;
• urmarea tratamentului medicamentos pentru ameliorarea simptomatologiei;
• urmarea indicațiilor primite de la medicul ortoped, kinetoterapeut și fizioterapeut.

 

Este importantă respectarea următoarelor recomandări:

• evitarea suprasolicitării articulației umărului;
• efectuarea efortului gradual, începând cu activități de intensitate scăzută;
• purtarea unei orteze, pentru a stabiliza articulația;
• aplicarea compreselor cu gheață (dacă apar dureri ușoare sau moderate).

În cazul intervenției chirurgicale, durata recuperării este diferită în funcție de metoda aleasă. Astfel, în cazul artroscopiei, recuperarea este mai rapidă, iar complicațiile care apar sunt reduse. Pacientul este capabil să revină la activitățile cotidiene într-un timp mai scurt. Recuperarea după o intervenție chirurgicală clasică este îndelungată, iar progresele se obțin mai lent. 

Modalități de prevenție a tendinitei de umăr/biceps

Tendinita este o afecțiune a cărei dezvoltare poate fi prevenită. În acest sens, sunt recomandate următoarele:

• evitarea acțiunilor repetitive;
• oprirea activităților fizice dacă apare durerea;
• efectuarea exercițiilor de stretching (întindere musculară) înainte de activitățile sportive;
• deprinderea tehnicii corecte de a realiza mișcările corespunzătoare sportului practicat;
• tonifierea musculaturii;
• aplicarea principiilor de ergonomie (pentru timpul petrecut la birou). 

Este importantă efectuarea consultului ortopedic încă de la apariția primelor simptome. Cu cât o afecțiune este diagnosticată mai devreme, cu atât recuperarea se realizează mai repede, cu mai puține complicații pe termen lung. 

Concluzii

Tendinita calcifiantă de umăr/biceps este o afecțiune ce constă în formarea depozitelor de calciu la nivelul tendoanelor mușchilor umărului. Simptomele principale constau în durere și imposibilitatea realizării anumitor mișcări. Consultul ortopedic este important pentru stabilirea diagnosticului și pentru implementarea tratamentului optim.