Artroza umărului: cauze, simptome și metode de tratament

Artroza umărului (omartroza) este o patologie degenerativă, care implică degradarea progresivă a cartilajului articular. Această patologie se manifestă predominant la persoanele cu vârste peste 50 de ani. Localizarea cea mai frecventă a acestei afecțiuni este la nivelul articulației gleno-humerale. De asemenea, artroza mai poate apărea și la nivelul articulației acromio-claviculară. Aceste două articulații contribuie la mobilitatea umărului.

Ce este artroza umărului?

Artroza umărului este o afecțiune care presupune erodarea progresivă și ireversibilă a cartilajului articular. În formele avansate, are loc dispariția acestuia, însoțită de contactul direct al celor două suprafețe osoase. De asemenea, persistența acestei patologii, în lipsa cartilajului, duce la apariția remodelării suprafețelor articulare osoase. 

Tipuri de artroză la umăr

În funcție de momentul apariției și factorii care contribuie la dezvoltarea acestei patologii, artroza umărului se poate clasifica în:

• artroză unilaterală;
• artroză bilaterală;
• posttraumatică – traumatismul din antecedente duce la degradarea suprafețelor articulare;
• de cauză degenerativă – ce mai des întâlnită formă.

Artroza unilaterală

Artroza unilaterală este o patologie care se dezvoltă predominant la persoanele peste 50 de ani,la nivelul unei articulații normale. Factorii care favorizează apariția artrozei unilaterale sunt:

• suprasolicitarea articulației în mod repetat, prin efectuarea unor mișcări care forțează limitele mobilității articulare;

• obezitatea- este un factor important care contribuie la apariția acestei patologii. Ca urmare a depozitelor crescute de țesut adipos, se produce suprasolicitarea componentelor articulare, crescând presiunea exercitată asupra cartilajului articular.

• hipermobilitatea articulației- este determinată de laxitatea ligamentelor articulare. Astfel, stabilitatea articulației este afectată și riscul de producere a unor traumatisme este crescut.

• traumatismele articulare– sunt produse prin aplicarea unei forțe de intensitate variabilă la nivel articular. În acest fel, apar fracturile și luxațiile. În timp, se poate dezvolta artroza unilaterală la nivelul articulației afectate de procesul traumatic. 

• factori nutriționali;

• sexul feminin.

Artroza bilaterală

Artroza bilaterală este simetrică și se manifestă la nivelul articulațiilor de la ambii umeri. Apare preponderent ca urmare a dezvoltării altor afecțiuni. Factorii principali implicați în dezvoltarea acesteia sunt:

• tulburări circulatorii-pot conduce la apariția ischemiei. Aceasta se definește printr-un aport insuficient de sânge pentru componentele articulare. Astfel, țesuturile din structura articulației sunt private de oxigen și nutrienți. În lipsa unui tratament, ischemia progresează spre apariția necrozei. 

• boli osteoarticulare- artrita infecțioasă și cea reumatoidă pot determina apariția artrozei bilaterale. Procesul inflamator din cadrul acestor patologii produce leziuni ale cartilajului și ale oaselor;

• boli congenitale;

• • boli endocrine (diabetul zaharat);
  • tulburări metabolice (guta, hemocromatoza, boala Wilson);

• neuropatii;

• artrita postinfecțioasă.

Simptomele artrozei umărului

Simptomele caracteristice artrozei umărului sunt:

• durerea;
• mobilitate redusă a articulației;
• rigiditate articulară;
• impotența funcțională.

Durerea este simptomul cardinal al acestei afecțiuni. Aceasta poate avea intensitate moderată sau ridicată, în funcție de gradul de afectare al articulației și de tipul de activitate realizată. De asemenea, durerea este diurnă și nocturnă. Apariția acesteia alterează calitatea vieții individului, inclusiv momentele de odihnă. 

Diagnosticul artrozei umărului

Este recomandat ca persoanele care prezintă simptome caracteristice artrozei umărului să meargă la un control la medicul specialist.

Procesul de diagnostic al acestei afecțiuni include efectuarea unei anamneze, care cuprinde:

• momentul apariției simptomelor;
• durata episoadelor dureroase;
• localizarea durerii;
• factori care provoacă apariția durerii;
• factori care ameliorează durerea;
• tipuri de activități limitate de prezența simptomelor;
• istoricul de boală al pacientului (boli sistemice, reumatice, autoimune);
• antecedentele heredocolaterale;
• medicația pe care pacientul o urmează;
• consumul de alcool;
• fumatul;
• droguri.

Examenul clinic

După efectuarea anamnezei, medicul specialist va realiza examenul clinic al pacientului. Prima etapă constă în observarea articulației afectate, în raport cu articulația sănătoasă. Ulterior, medicul va palpa regiunea dureroasă pentru a exclude prezența altei patologii (atrofia musculară). De asemenea,  specialistul poate recomanda pacientului efectuarea unor teste pentru evaluarea:

• mobilității articulației umărului;
• coloanei cervicale și toracale;
• mobilității scapulelor.

Investigații imagistice

Ulterior, anamneza și examenul clinic sunt completate de efectuarea unor investigații imagistice. Acestea au rolul de a aduce informații suplimentare despre structura articulară și integritatea componentelor sale. Printre metodele imagistice recomandate de medicul ortoped se numără:

• radiografia;

Radiografia este o tehnică imagistică folosită pentru vizualizarea elementelor osoase ale articulației. Astfel, se pot identifica fracturile osoase și alterarea structurii suprafețelor de articulare. Aceasta se realizează în incidență antero-posterioară si incidență axială.

• tomografia computerizată (CT);

Tomografia computerizată este o metodă care completează datele obținute prin intermediul radiografiei. Aceasta furnizează informații despre structura osoasă a articulației. Astfel, se pot exclude posibilele complicații determinate de acțiunea agentului traumatic.

• rezonanță magnetică nucleară (RMN);

Rezonanța magnetică nucleară este o metodă imagistică folosită în evaluarea structurii articulare și a părților moi, de exemplu pentru evaluarea tendoanelor coafei rotatorilor. Această metodă oferă informații despre integritatea componentelor articulației umărului.

Artroza umărului: cauze

Artroza post-traumatică a umărului

Acest tip de artroză este determinat de vindecarea vicioasă a unei fracturi sau de dislocarea articulației. Procesul de remediere a unei fracturi presupune reducerea și fixarea ei. Astfel, fragmentele de os sunt puse în continuitate și fixate pentru a preveni mobilizarea lor. Lipsa tratării unei fracturi sau eșecul tratamentului duce la o vindecare ineficientă, care crește riscul de apariție al artrozei post-traumatice.

Instabilitatea recidivantă de umăr poate degrada suprafețele articulare până acestea devin iremediabil modificate. De aceea luxația de umăr trebuie tratată încă de la primele episoade. 

Artroza inflamatorie de umăr

Artroza inflamatorie de umăr are drept cauză bolile reumatice și autoimune. Factorii etiologici care determină apariția acestei afecțiuni  sunt:

• psoriazisul;
• guta;
• lupusul eritematos sistemic;
• spondilita anchilozantă;
• artrita reumatoidă.

Artrita reumatoidă este cea mai frecventă cauză de apariție a artrozei inflamatorii de umăr. Această afecțiune este de tip poliarticular și afectează membrana sinovială, ceea ce determină degenerarea cartilajului articular.

Osteonecroza de cap humeral (necroză avasculară)

Osteonecroza de cap humeral se clasifică în funcție de tipul agentului agresor în:

• osteonecroză traumatică- este rezultatul unei fracturi cominutive (multiple) localizate la nivelul capului humeral. În urma acestui tip de fractură, poziționarea greșită a fragmentelor osoase produce afectarea structurilor vasculare din proximitate. Astfel, prin restricționarea aportului sanguin, se instalează procesul de ischemie. Persistența acesteia duce în timp la osteonecroză de cap humeral

• osteonecroză nontraumatică– este de origine idiopatică sau produsă de consumul excesiv de alcool, steroizi, fumat, boli hematologice (talasemia) sau metabolice.

Artropatia umărului

Cauza acestei patologii o reprezintă rupturile masive ale tendoanelor și mușchilor coafei rotatorii. Apariția acesteia este precedată de o ruptură de tendon netratată. Biomecanica umărului este afectată definitiv de prezența unei rupturi la nivelul tendoanelor mușchilor coafei rotatorii.

Artroza neuropatică

Artroza neuropatică apare în urma asocierii dintre distrucția structurilor nervoase cu:

• diabetul;
• siringomielita;
• polineuropatii;
• afecțiuni ale măduvei spinale cervicale.

Aceste patologii produc compromiterea controlului nervos al musculaturii umărului, respectiv alterarea biomecanicii articulare.

Artroza post-tratament

Această afecțiune apare la pacienții care au suferit un tratament chirurgical la nivelul umărului.

Factori de risc artroza umăr

Factorii de risc implicați în apariția artrozei umărului sunt:

• suprasolicitarea unei articulații;
• hipermobilitatea articulațiilor;
• traumatismele;
• dieta  dezechilibrată;
• consumul alimentelor ce conțin metale grele, nitrați, erbicide;
• obezitatea;
• alcoolul;
• fumatul. 

Metode de tratament pentru artroza umărului

Pentru tratarea artrozei umărului este necesară vizita la medicul ortoped. După stabilirea diagnosticului, acesta va recomanda implementarea unui:

• tratament conservator;
• tratament chirurgical.

Tratamentul conservator 

În planul tratamentului conservator sunt incluse:

• kinetoterapia;

Aceasta are rol în dezvoltarea mobilității membrului afectat prin efectuarea unor exerciții specifice.

• modificarea stilului de viață;

Modificarea stilului de viață este un element important în tratamentul conservator al artrozei  de umăr. Astfel, pacientului îi este recomandată evitarea  activităților fizice care conduc la apariția simptomatologiei.

• administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS).

Tratamentul artritei  reumatoide necesită colaborarea dintre medicul chirurg, ortoped, reumatolog și kinetoterapeut. Această echipă multidisciplinară va stabili modalitatea optimă de tratament în funcție de stadiul și simptomele bolii.

Astfel, aceștia pot recomanda și urmarea unui tratament medicamentos cu scopul de a ameliora simptomatologia și de a reduce progresul bolii. Kinetoterapia este indicată în conservarea mobilității articulare.

• infiltrațiile cu cortizon și acid hialuronic

Cortizonul are rolul de a reduce inflamația local iar hialuronul de a îmbunătăți alunecarea suprafețelor articulare. Atunci când artroza este avansată și suprafețele articulare sunt compromise (incongruente sau denudate de cartilaj), infiltrațiile nu ajută.

Tratamentul chirurgical este instituit când metodele conservatoare se dovedesc a fi ineficiente.

Tratamentul chirurgical

Metodele de tratament chirurgical aplicat în cazul artrozei umărului sunt:

• artroplastia (protezarea articulației);

Artroplastia este o procedură chirurgicală ce implică înlocuirea articulației afectate de un traumatism. Înlocuirea se face cu elemente din metal sau  plastic. Astfel,  articulația își menține funcționalitatea și mobilitatea, iar pacientul poate  reveni în scurt timp la activitățile cotidiene.

• artrodeza;

Artrodeza reprezintă o procedură chirurgicală care constă în blocarea definitivă a unei articulații pentru evitarea simptomatologiei și asigurarea stabilității articulare. Această procedură presupune apariția unor consecințe, precum scăderea mobilității membrului și împiedicarea efectuării unor activități fizice. Folosirea acestei metode este limitată ca urmare a dificultăților pe care pacientul le are în a reveni la stilul de viață anterior diagnosticării cu artroză. 

Protezarea umărului

Protezarea umărului este o metodă chirurgicală folosită frecvent în tratarea artrozei umărului. Din punct de vedere al structurilor anatomice înlocuite, tratamentul poate consta în:

• artroplastie totală anatomică;

Artroplastia reprezintă protezarea totală a articulației. În cazul protezării umărului, această procedură implică înlocuirea capului humeral și a cavității glenoide.

• hemiartroplastie;

Hemiartroplastia reprezintă înlocuirea componentei articulare afectate. În general, componenta protezată este capul humeral. 

• protezarea inversată;

Protezarea inversată este o intervenție chirurgicală care constă în înlocuirea cavității glenoide cu o piesă convexă. Aceasta se va articula cu o suprafață articulară concavă, care va substitui capul humeral. Modelul biomecanic inversat facilitează mișcarea cu ajutorul mușchiului deltoid, spre deosebire de cel al protezei anatomice care are nevoie de o coafa rotatorie funcțională.

Proteza inversată este indicată în următoarele cazuri:

• existența unei proteze anterioare ineficiente;
• leziuni ireversibile ale tendoanelor mușchilor coafei rotatorii.

Durata de viață a unei proteze de umăr

Durata de viață a unei proteze de umăr este de aproximativ 20 de ani. Aceasta variază în funcție de:

• vârsta pacientului;
• mobilitatea pacienților;
• gradul de solicitare a protezei;
• tipul de proteză folosit.

Artroscopia de umăr

Artroscopia de umăr reprezintă o intervenție chirurgicală minim-invazivă, cu asistare video. Această tehnică este utilizată în tratamentul artrozei de la nivelul articulației gleno-humerale.

Tehnica presupune realizarea unor incizii (portaluri) la nivelul umărului. Prin acestea, medicul specialist introduce artroscopul (cameră video medicală), pentru vizualizarea structurilor din interiorul articulației. 

Prin intermediul artroscopului, este posibilă observarea în detaliu a componentelor articulare. Vizibilitatea oferită de acesta îmbunătățește actul medical. Prin portalurile realizate, medicul specialist va introduce instrumentarul chirurgical necesar. 

În tratamentul artrozei se utilizează o procedură artoscopică numită CAM (Comprehensive Arthroscopic Management), prin intermediul căreia se urmărește redarea stabilității articulației, eliminearea corpilor liberi articulari, rezecția osteofiților, diminuarea durerii și îmbunătățirea mobilității. Procedura artroscopică CAM este indicată adultului tânăr cu omartroză.  

Infiltrații în umăr

Tratamentul prin utilizarea infiltrațiilor în cavitatea articulară sau periarticular reprezintă o metodă eficientă de înlăturare a durerii și a redării mobilității. Tehnica infiltrațiilor reprezintă injectarea intraarticulară a unei substanțe indicate de medic.

Soluțiile folosite în efectuarea acestui act medical sunt:

• acidul hialuronic;
• corticosteroizii;
• PRP nu are eficiență demonstrată științific

Artroza umărului: complicații

Complicațiile  care pot apărea la pacienții diagnosticați cu artroză la nivelul umărului sunt:

• limitarea funcției membrului;
• imobilitatea articulară;
• dureri la nivelul umărului;
• disfuncții în efectuarea activităților fizice obișnuite;
• leziuni la nivel vascular;
• leziuni ale nervilor periarticulari.

Complicații intraoperatorii

În cazul realizării unei artroplastii la nivelul umărului, pot apărea următoarele complicații:

• fracturi osoase-au drept cauză fragilitatea crescută a oaselor. Astfel, acestea pot fi produse chiar de introducerea instrumentelor. 

• leziuni la nivelul vaselor sangvine;

• leziunea unor nervi periarticulari;

• sistemice (respiratorii, cardiace, neurologice);

Prezența emboliilor poate duce la apariția unor complicații sistemice. Astfel, prin migrarea acestora pot apărea complicațiile cardiace, respiratorii și neurologice.

Complicații postoperatorii

După efectuarea unei intervenții de protezare de umăr, pot apărea următoarele complicații:

• • anemia posthemoragică acută – este o complicație cu risc scăzut. Pentru preîntâmpinarea acesteia, personalul medical are la dispoziție rezerve de sânge destinate transfuziei pacientului; 
  • hematomul – se formează prin acumularea de sânge. Pentru prevenirea acestei complicații se poate introduce tuburi de dren la nivel articular, prin intermediul cărora se urmărește evacuarea sângelui acumulat. Tuburile se îndepărtează la 2 zile postoperator, după reevaluarea, de către medicul specialist, a stării pacientului; 
  • infecții – sunt cauzate de contaminarea postoperatorie a protezei. Riscul apariției acestora este de aproximativ 2%. În cazul apariției acestor complicații este necesară înlăturarea protezei contaminate;

• desprinderea protezei de la nivelul osului;

• • luxație la nivelul protezei – se produc în urma efectuării unor mișcări greșite ale umărului protezat. Personalul medical va recomanda pacientului activitățile ce pot fi efectuate după o intervenție de protezare de umăr.
  • dehiscența plăgii (lipsa închiderii plăgii chirurgicale) – aceasta necesită suturare și debridare locală, astfel evitând contaminarea protezei;

• necroza cutanată;

• fractura periprotetică.

Recuperarea postoperatorie

Recuperarea postoperatorie este o etapă importantă după o intervenție de protezare de umăr. Durata spitalizării postoperatorii este de aproximativ 3 zile. Mișcările permise în prima zi postoperator sunt cele pasive. 

Pentru o recuperare optimă, se recomandă efectuarea exercițiilor de kinetoterapie. Prin intermediul acestora, umărul își redobândește, treptat, mobilitatea. Un alt avantaj al kinetoterapiei este reprezentat de reducerea durerii, ca urmare a tonifierii musculaturii locale.

Pacienții pot efectua activități sportive solicitante, precum înotul sau tenisul la aproximativ 3 luni de la intervenție. Este important ca înainte de a desfășura activități solicitante ale articulației, pacientul să consulte medicul. De asemenea, controlul periodic la medicul specialist este esențial pentru a monitoriza starea articulației.

Artroza umărului este o patologie degenerativă care poate afecta sever viața pacientului. Încă de la apariția primelor simptome este recomandată vizita la medicul ortoped. Astfel, inițierea tratamentului se face din stadiile timpurii, iar mobilitatea umărului este puțin afectată.