Strada Banu Antonache 51, etaj 5, Sector 1, București

Artroza umărului. Proteza de umăr

Artroza umarului. Omartroza

Artroza înseamnă lezarea degenerativă a cartilajului articular iar contactul dintre suprafețele osoase la nivelul articulației nu mai este intermediat de un cartilaj sănătos. În timp, cartilajul se distruge ireversibil, deci nu poate fi reparat, ’osul freacă pe os‘ și se deformează. Artroza de umăr explică durerea cronică de umăr și este o sursă de dizabilitate pentru membrul superior. În general este afectată populația în vârstă de peste 50 de ani, iar predominant este vizată articulația gleno-humerală. Există 2 articulații la nivelul umărului care pot fi afectate: articulația acromio-claviculară și articulația gleno-humerală. Artroza umărului se mai numește omartroză.

Artroza de umăr – cauze

Artroza inflamatorie de umăr include etiologii reumatice si boli autoimune precum lupus eritematos sistemic, gută, spondilită anchilozantă, psoriazis și artrită reumatoidă. Cea din urmă este cea mai frecventă cauză de artroză dintre bolile inflamatorii. Artrita reumatoidă afectează persoane aparținând oricărei categorii de vârstă și de obicei interesează mai multe articulații. Cauza este o boală autoimună, inflamatorie, care afectează membrana sinovială inițial, ducând în final la distrucția cartilajulului articular. 

Artroza post-traumatică a umărului este o formă de artroză dezvoltată în urma unei traume de tip fractură sau dislocare: vindecarea fracturii a dus la incongruența suprafețelor articulare care ajung să se degradeze la fiecare mișcare. 

Osteonecroza de cap humeral, cunoscută și sub numele de necroză avasculară, se împarte în 2 categorii: traumatică și nontraumatică. Osteonecroza traumatică apare de obicei la pacienții cu fracturi cu fragmente multiple de cap humeral, care distrug sursele de vascularizație. Osteonecroza nontraumatrică poate fi idiopatică sau secundară consumului excesiv de alcool, fumatului, consumul de steroizi, boli metabolice sau hematologice (de exemplu talasemie). 

Artropatia umărului nu este cauzată de artroză, dar este determinată de rupturi masive de coafă rotatorie. Apare la persoane care au o ruptură tendinoasă veche, masivă, netratată. Tendoanele coafei rotatorilor, fiind ireparabile, compromit definitiv biomecanica umărului, chiar dacă cartilajul este intact.  

Artroza umărului instabil cronic sau post-tratament se instalează de obicei la pacienții cu istoric de instabilitate care au suferit o intervenție chirurgicală pentru tratarea ei. 

Artroza neuropatică este secundară distrucției nervoase, asociată cu siringomielie, diabet, polineuropatii și alte cauze de denervare, cum ar fi patologia măduvei spinale cervicale. Articulația este compromisă biomecanic deoarece nu mai există controlul nervilor periferici.

Simptome

Cel mai întâlnit simptom este durerea, urmat de impotența funcțională, adică imposibilitatea de a folosi brațul. Durerea variază de la perioade mai lungi, cu durere suportabilă, la perioade de intensitate ridicată. Utilizarea articulației agravează durerea. Mobilitate redusă, rigiditate, dificultate la a ridica diverse obiecte, întinderea brațului, toate pot sugera artroza de umăr. Durerea nocturnă este comună și poate îngreuna somnul.

 

Diagnostic

Diagnosticul artrozei se umăr se face pe baza istoricului pacientului, examenului fizic și a unor radiografii standard.

Un istoric complet include: 

  • Debutul simptomelor
  • Factori agravanți ai simptomelor
  • Factori care ameliorează simptomele
  • Când apar simptomele
  • Limitarea funcțională
  • Identificarea unei posibile cauze, de exemplu istoric de traumă sau istoric chirurgical
  • Afectarea sau nu a altor articulații
  • Boli sistemice, reumatice, autoimune
  • Fumat, alcool, droguri
  • Istoric familial
  • Cronologia locurilor de muncă, tipul de muncă și activitatea fizică repetitivă

Examinarea clinică implică inspecția pentru a identifica posibile atrofii musculare și efectuarea unor teste clinice. Este testată aria de mobilitate a umărului și se evaluează coloana cervico-toracală, mobilitatea omoplaților, etc. 

Radiografiile necesare sunt incidențele standard de umăr true-AP, incidența axială și Y. În funcție de rezultate, se pot recomanda CT și/sau RMN. 

Tratament

Tratament conservator în artroza de umăr

Se începe kinetoterapia pentru mărirea ariei de mobilitate, se pot administra antiinflamatorii nonsteroidiene și se adaptează stilul de viață al pacientului. Se vor modifica activitățile de la locul de muncă și cele casnice pentru a le elimina, pe cât posibil, pe acelea care duc la perpetuarea simptomelor.

În cazul artritei reumatoide este nevoie de o abordare interdisciplinară, cu o echipă alcătuită din reumatolog, chirurg ortoped și un kinetoterapeut. Tratamentul medicamentos scade intensitatea simptomelor și încetinește progresia bolii. Fiziokinetoterapia are rolul de a preveni rigidizarea articulației.  

Când tratamentul conservator nu mai este eficient, se va apela la cel chirurgical.

Tratamentul chirurgical

Opțiunile de tratament chirurgical sunt artroplastia și artrodeza. Alegerea se face individual, în funcție de particularitățile fiecărui pacient. Majoritatea cazurilor vor beneficia de artroplastie (protezare), artrodeza fiind foarte rar indicată.

Protezarea umărului este de departe metoda preferată de tratament. Indicația se validează după epuizarea tratamentului conservator. Protezarea se poate realiza anatomic total (artroplastie) sau parțial (hemiartroplastie). Diferența constă în numărul de suprafețe articulare înlocuite. Hemiartroplastia presupune înlocuirea capului humeral, pe când artroplastia anatomică totală recurge și la înlocuirea glenoidei. Proteza inversată este indicată atunci când tendoanele coafei rotatorilor nu mai sunt reparabile sau în cazul reviziilor protezelor anatomice care au eșuat.

Artrodeza implică fuzionarea capului humeral și a glenoidei, se sudează practic humerusul de omoplat. Indicațiile pentru această procedură sunt limitate și foarte rare.

Recuperare

Scopul îngrijirii postoperatorii este de a câștiga un umăr mobil fără durere și de a limita complicațiile. Durata spitalizării este de 1-3 zile. Mișcările pasive sunt reluate din prima zi postoperator. Este interzisă mișcarea de rotație internă contra rezistenței, de exemplu închiderea unei uși masive. După 6 săptămâni se începe ranforsarea coafei rotatorii. La 3 luni postoperator se pot relua înotul, golful, tenisul și toate celelalte sporturi care nu sunt de contact. 

Privacy Preferences
When you visit our website, it may store information through your browser from specific services, usually in form of cookies. Here you can change your privacy preferences. Please note that blocking some types of cookies may impact your experience on our website and the services we offer.