Ce este coafa rotatorilor?
Coafa rotatorilor este formată din tendoanele a patru mușchi de la nivelul umărului, fiind un tendon comun care contribuie atât la efectuarea mișcărilor brațului, precum și la stabilizarea dinamică a umărului. Mușchii ale căror tendoane formează coafa rotatorilor sunt: supraspinos, infraspinos, subscapular, rotundul mic.
Anatomia umărului: mușchi și tendoane ale umărului
Umărul, una dintre cele mai complexe articulații din corp, este, de fapt, alcătuit din patru articulații diferite, care funcționează sincron: articulația glenohumerală, articulația acromio-claviculară, articulația scapulo-toracală și articulația sterno-claviculară.
Mușchii care contribuie la realizarea mișcării la nivelul umărului au originea pe omoplat. Tendoanele a patru dintre aceștia, așa cum am menționat anterior, formează coafa rotatorie. Aceasta, asemănătoare unei manșete, se inseră pe capul humeral.
În cazul unei rupturi de coafă rotatorie, tendonul se desprinde de capul humeral. În funcție de gradul de desprindere, ruptura poate fi parțială, tendonul fiind incomplet desprins de pe locul de inserție, sau completă.
Ruptura/Leziunea de Coafă Rotatorie – Simptome
Unul dintre simptomele frecvent întâlnite în cazul acestui tip de leziune este durerea. În ruptura de coafă rotatorie rezultată în urma unui traumatism, durerea poate apărea imediat, iar intensitatea ei este mare. În schimb, atunci când leziunile apar ca urmare a suprasolicitării articulației, durerea poate apărea în timp, intensitatea ei crescând treptat.
Alături de durere, care apare adesea pe partea anterolaterală a brațului și este accentuată pe perioada nopții, alte simptome care se pot resimți în cazurile de rupturi sau leziuni ale coafei rotatorilor sunt:
-slăbiciune și amorțeală la nivelul brațului;
-instabilitate a umărului;
-mișcări limitate, în unele cazuri fiind chiar imposibilă realizarea unor mișcări simple;
-dificultate la ridicarea brațului deasupra capului;
-zgomote în articulația umărului;
-mărirea de volum a umărului.
Cauzele rupturii coafei rotatorii
Ruptura de coafă rotatorie se întâlnește atât în rândul tinerilor, cât și în cazul persoanelor mai în vârstă. Cauzele care stau la baza lor sunt, de cele mai multe ori, diferite.
La adultul tânăr, leziunile de la nivelul coafei rotatorilor sunt, de cele mai multe ori, o urmare a unui traumatism. Acesta poate fi cauzat de activități care presupun mișcări repetitive ale umărului sau de activități sportive, dar și de căderi direct pe umăr. Printre sporturile care duc cel mai des la apariția rupturilor de coafă rotatorie se numără înotul, tenisul, baseballul și canotajul.
La persoanele mai în vârstă, în lipsa unui eveniment traumatic, durerea specifică rupturii de coafă rotatorie apare progresiv, fiind principalul motiv pentru care acestea se prezintă la medic. Acest lucru indică faptul că leziunea s-a produs în timp, ea fiind cauzată de uzura îndelungată a tendoanelor și degenerarea acestora.
Cauzele care duc la apariția rupturii de coafă rotatorie pot fi primare sau secundare. Cauzele primare cuprind degenerarea asociată cu înaintarea în vârstă, microvascularizație compromisă și impingement subacromial (condiție în care tendoanele se inflamează, ducând la apariția durerii)
Cauzele secundare se referă la instabilitatea umărului, apărută în urma unui traumatism.
Factori de risc pentru ruptura/leziunea de coafă rotatorie
Având în vedere că ruptura de coafă rotatorie poate apărea în urma evenimentelor traumatice, această leziune poate surveni la orice persoană, de-a lungul vieții. Cu toate acestea, anumiți factori cresc riscul de producere a ei.
Printre factorii de risc comuni se numără:
-vârsta: riscul de apariție a leziunilor de coafă rotatorie crește odată cu înaintarea în vârstă, ele fiind mai des întâlnite la persoanele cu vârste peste 40 de ani;
-practicarea în mod uzual a activităților sportive care presupun efectuarea de mișcări repetitive ale umărului, precum și ridicarea de greutăți;
-anumite profesii și hobby-uri care, de asemenea, presupun mișcări repetitive ale brațului, precum: tâmplărie, vopsirea pereților.
Diagnosticul leziunilor coafei rotatorilor
Un prim pas în diagnosticarea rupturii de coafă rotatorie este anamneza realizată de medicul specialist. Acesta va solicita informații în legătură cu stilul de viață al pacientului-sedentar sau sportiv și meseria pe care acesta o are. În cazul în care pacientul este sportiv de performanță sau practică activități sportive în mod regulat, medicul va cere detalii legate de tipul activității.
Ulterior, se va trece la analiza simptomelor, debutul lor și intensitatea, precum și detalii legate de apariția durerii – s-a instalat progresiv sau a apărut în urma unui traumatism?
În cadrul examenului clinic, medicul specialist va inspecta și palpa umărul, va testa aria de mobilitate, mișcând brațul în direcții diferite, forța musculară și va efectua teste specifice articulației.
Următorul pas în cadrul procesului de diagnosticare a leziunilor de coafă rotatorie este realizarea testelor imagistice precum radiografiile, RMN sau artro-RMN (RMN cu substanță de contrast), la recomandarea medicului.
Radiografia este primul tip de investigație imagistică realizată în mod obișnuit. În mod normal, pe radiografii nu se pot vedea tendoanele, însă acestea sunt realizate pentru a elimina alte potențiale cauze ale durerii de umăr, precum artrita sau existența pintenilor osoși (excrescențe ale oaselor).
RMN-ul, sau rezonanța magnetică nucleară, este utilizat pentru a vizualiza mușchii și tendoanele, inclusiv tendoanele care alcătuiesc coafa rotatorie. Cu ajutorul acestuia, medicul specialist va analiza dacă există o ruptură la nivelul tendoanelor și va putea preciza cu exactitate localizarea acesteia. Specialistul poate estima, de asemenea, vechimea rupturii, analizând calitatea mușchilor.
Tratamentul rupturii de coafă rotatorie
Netratate, leziunile de coafă rotatorie se pot înrăutăți odată cu trecerea timpului, ajungându-se la imposibilitatea mișcării brațului și la apariția durerii cronice. Controlul medical la scurt timp după apariția simptomelor poate contribui la tratarea și vindecarea mai rapidă a leziunilor și la scurtarea perioadei de recuperare necesare.
Tratamentul adecvat este diferit pentru fiecare pacient în parte, acesta aflându-se în strânsă legătură cu cauzele care au dus la apariția rupturii de coafă rotatorie, precum și cu vârsta și stilul de viață al pacientului.
Tratamentul administrat poate fi unul conservator sau chirurgical, acesta din urmă fiind, în cele mai multe cazuri, ultima opțiune, medicul încercând inițial să trateze leziunile non-chirurgical.
Tratamentul conservator
Acesta are ca scop reducerea inflamației de la nivelul umărului și diminuarea durerii. Se estimează că pentru 8 din 10 pacienți, tratamentul conservator este eficient pentru îmbunătățirea stării și a funcționalității brațului.
Printre metodele de tratament non-chirurgical se numără:
-odihna și limitarea activităților care presupun mișcări repetitive ale umărului;
-fizio-kinetoterapie – exercițiile fizice specifice umărului contribuie la restabilirea flexibilității și a mobilității și creșterea rezistenței acestuia. Întărirea mușchilor umărului ajută la ameliorarea durerii.
-administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofen și aspirină, ajută la diminuarea durerii și a gradului de inflamare de la nivelul umărului;
-injecțiile cu steroizi, direct la nivelul umărului, subacromial, sunt administrate atunci când durerea afectează somnul, activitățile zilnice sau terapia fizică. Cortizonul este un medicament antiinflamator eficient, însă acesta poate să nu aibă efect pentru unele persoane.
Tratamentul chirurgical
În cazul în care pacientul suferă de o ruptură de coafă rotatorie completă sau atunci când tratamentul conservator nu a fost eficient, medicul specialist recurge la intervenție chirurgicală. Aceasta este recomandată pacienților care nu au înregistrat progrese după 3-6 luni de terapie fizică.
Prin intermediul tratamentului chirurgical se urmărește reatașarea tendonului desprins de capul humeral. Intervenția chirurgicală se realizează artroscopic, procedura fiind numită artroscopie de umăr.
Artroscopia este o intervenție minim-invazivă, utilizată pentru tratarea a numeroase patologii de la nivelul umărului, fiind eficientă și în cazul rupturii de coafă rotatorie. În cadrul procedurii, medicul chirurg inserează, prin intermediul unor mici incizii, artroscopul și instrumentarul chirurgical, cu ajutorul căruia va reatașa tendonul desprins la locul de inserție de pe capul humeral. Avantajele intervenției artroscopice sunt reprezentate de riscul redus de apariție a complicațiilor, durata scurtă a recuperării, precum și durata scurtă a intervenției, comparativ cu o operație clasică deschisă.
Recuperare coafa rotatorilor după operația de inserție a tendoanelor
Recuperarea se realizează prin kinetoterapie și este o etapă esențială după operație, principalele obiective ale acesteia fiind redarea completă a mobilității umărului, normalizarea forței și a dinamicii musculare, precum și stabilizarea articulației.
Recuperarea este specifică fiecărui pacient, iar progresele înregistrate, precum și durata recuperării diferă de la pacient la pacient.
Procesul de recuperare se desfășoară gradual, de-a lungul timpului.
În primele aproximativ 4 săptămâni este recomandată imobilizarea brațului prin purtarea unei orteze de abducție (pentru a preveni apariția capsulitei). Atunci când medicul specialist decide că pacientul poate începe exercițiile de recuperare, acesta le va desfășura sub îndrumarea unui terapeut. În această perioadă sunt recomandate exerciții de trei ori pe zi, de timp pendulum, strângerea mingii, exerciții pentru mușchii biceps și triceps, cu ajutorul benzilor speciale.
În săptămânile 4-8 se pot realiza mișcări active de rotație, atât internă, cât și externă.
În următoarele săptămâni se crește treptat intensitatea exercițiilor, în funcție de progresul fiecărui pacient, pregătindu-se gradual revenirea la activitățile zilnice și la sport. În cazul sportivilor de performanță, kinetoterapeutul va analiza, prin testări specifice sportului vizat, dacă pacientul este pregătit să reia activitatea completă. Acesta din urmă nu trebuie să mai simtă durere în repaus sau în timpul desfășurării exercițiilor fizice, să își fi recuperat complet forța musculară, precum și amplitudinea mișcărilor.
Exercițiile fizice pentru coafa rotatorilor sunt importante pentru acumularea progresului în cursul etapei de recuperare. În primele patru săptămâni, obiectivele acestora sunt reducerea durerii și a edemului, mișcarea pasivă a umărului și mișcarea activă a cotului. În următoarele săptămâni, se urmărește creșterea forței mușchilor și a controlului brațului. Scopul final al acestora este revenirea completă la antrenamentul sportiv.
