O entorsă a gleznei reprezintă o leziune musculo-scheletara, extrem de comună, implicând o întindere sau o ruptură (parțială sau completă) a ligamentelor laterale ale gleznei, care leagă oasele articulației, oferindu-i stabilitate. Aceasta apare atunci cand glezna este supusă unui interval de mișcare peste limita normală, care poate fi observată în special în cazul persoanelor active sau a celor sportive.
Tipuri de entorsa
Leziunile ligamentelor pot varia de la întinderi minore pana la rupturi parțiale sau totale. Un prim pas în tratamentul acestora este determinarea gradului leziunii, stadializare efectuata de către medicul specialist.
Entorsa de gradul I
- în acest caz, întinderea ligamentelor este prezentă, ceea ce poate cauza sensibilitate osoasa, rigiditate și edem la nivelul gleznei; de asemenea, mersul pe jos poate fi însoțit de disconfort și durere
Entorsa de gradul II
- în cazul unei entorse de gradul II, există o ruptură parțială care provoacă durere moderată, edem și echimoză (vânătaie) vizibile; zona este sensibilă la atingere, iar mersul este însoțit de disconfort
Entorsa de gradul III
- în acest caz, un ligament este rupt în totalitate și există, de asemenea, edem și echimoză vizibile; mersul pe jos este de obicei imposibil din cauza severității afecțiunii, iar persoana afectată prezintă dureri semnificative
Cauze și factori de risc pentru entorsa gleznei
Atunci când piciorul se răsucește intern (inversiune) sau extern (eversiune) în raport cu glezna, creează forțe care fac ca ligamentele sa se intindă dincolo de lungimea lor normală. Dacă forța este excesivă, ligamentele se pot rupe. În cazurile în care țesuturile moi ale gleznei sunt expuse la un nivel ridicat de forță, există posibilitatea de a auzi o „trosnitură”, urmată de durere și edem.
Entorsa apare atunci când cădeți sau răsuciți brusc articulația gleznei sau când aterizați cu piciorul într-o poziție incomodă în urma unui salt.
Cele mai frecvente cauze de producere a unei entorse de gleznă sunt următoarele:
- traumatism prin cădere;
- răsucirea bruscă a articulației gleznei;
- aterizarea piciorului într-o poziție incomodă în urma unui salt;
- practicarea unor activități sportive;
- alergarea pe o suprafață neregulata.
Pe lângă cauzele enumerate anterior, există și o serie de factori de risc care pot favoriza producerea unei entorse de gleznă, precum:
- condițiile de mediu (de exemplu, suprafețe alunecoase sau neregulate);
- echipament nepotrivit și încălțăminte adecvată;
- oboseală musculară.
- conformația anatomica a piciorului
Simptome – cum știu că am entorsă de gleznă?
Nivelul de intensitate al simptomelor depinde de gradul de leziune produs. În cele mai multe dintre cazuri, simptomele prezentate sunt următoarele:
- durere;
- tumefactie;
- sensibilitate la atingere;
- echimoza și rigiditate;
- amorțeală la nivelul degetelor de la picioare;
- imposibilitatea de a merge sau de a suporta greutatea gleznei.
În unele cazuri, edemul la nivelul gleznei poate fi legat de hemoragia la nivelul ligamentelor. Vânătăile pielii sunt o consecință a sângerării profunde, deși este posibil să nu fie vizibile în primele 24 de ore de la producerea entorsei.
Atunci când articulația se umflă și devine dureroasă, organismul încearcă în mod natural să protejeze zona afectată. Din păcate, această autoconservare poate duce la dificultăți funcționale.
Când trebuie să merg la medic?
Atunci când o entorsă nu se vindecă în mod corespunzător, aceasta devine expusă riscului de a genera leziuni suplimentare. Mai mult decât atât, unele persoane acuză durere și edem persistente.
Astfel, un consult la medicul specialist ortoped este recomandat în următoarele cazuri:
- durere moderată sau severă;
- echimoza severă;
- amorțeli și furnicături (parestezii).
Cum este diagnosticată entorsa de gleznă
Deși o examinare fizică poate diagnostica o entorsă de gleznă, este posibil să nu ofere o evaluare complet exactă a severității acesteia. Pentru a înțelege mai bine amploarea afecțiunii, circumstanțele de producere pot fi de ajutor.
În plus, în cadrul examinării, medicul poate identifica alte posibile leziuni asociate, cum ar fi cele care implică mușchii, nervii sau vasele de sange. În cele mai multe cazuri, o examinare simplă este suficientă pentru a determina dacă există sau nu o leziune osoasă, precum o fractură.
Când apar entorse severe sau cand este necesara intervenția chirurgicală pentru tratament, testele imagistice sunt utilizate pentru a oferi informații mai detaliate cu privire la extinderea leziunilor și gradul de deteriorare a tendoanelor, ligamentelor și cartilajelor. Aceste investigații servesc la stabilirea unei înțelegeri mai precise a gravității leziunii produse.
În acest sens, este extrem de importantă consultarea unui medic ortoped specializat în afecțiunile gleznei și piciorului, pentru a obține un diagnostic concret și un plan de tratament corespunzător, astfel încât recuperarea să fie una rapidă și eficientă.
Opțiuni de tratament pentru entorsa de gleznă
Primul pas în tratarea unei entorse implică, de obicei, o perioadă de odihnă, împreuna cu aplicarea de comprese cu gheață, compresie și elevație. Entorsele ușoare pot fi adesea tratate eficient în confortul propriei case. În cazurile de entorse mai severe, totuși, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara ligamentele afectate.
Tratamentul nechirurgical
Pentru entorsele minore, tratamentul la domiciliul este adesea suficient. Acesta implica imobilizarea zonei afectate și oprirea oricăror activități care ar putea agrava leziunea. Odihna poate fi, de asemenea, necesară pentru câteva zile și este importantă evitarea exercitării unei presiuni excesive asupra articulației.
Faza 1
Faza 1 este reprezentată de prima săptămână de la producerea entorsei gleznei. Aceasta constă în repaus, protejarea articulației și reducerea inflamației.
Faza 2
Faza 2 (una-doua săptămâni) implică reluarea mobilității și tonifierea musculaturii.
Faza 3
Faza 3 presupune reintroducerea treptata a activitatilor care nu necesită pivotarea cu glezna fixă pe podea sau întoarcerea piciorului. În această etapă vor fi incluse și exerciții de întreținere. Ulterior, se va pune accent recâștigarea capacității de a executa manevre complicate și viraje bruște, care sunt tipice în sporturi precum baschet, fotbal și tenis. Durata acestei faze poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni.
Tratamentul chirurgical
Intervenția chirurgicală pentru entorsele gleznei nu este recomandată foarte des și este, de obicei, rezervată cazurilor în care tratamentele nechirurgicale nu au reușit să producă rezultate pozitive. În plus, este o opțiune pentru pacienții care continuă să experimenteze instabilitate chiar și după luni de recuperare și terapie conservatoare.
Tipuri de intervenții chirurgicale
În ceea ce privește opțiunile de tratament chirurgical, acestea includ:
- artroscopia – pentru a determina dacă fragmentele osoase, fragmente din cartilaj sau orice porțiune a ligamentului sunt blocate în articulație, chirurgul ortoped va efectua un examen intern al articulatiei;
- reconstrucția – chirurgul ortoped va folosi diverse tehnici pentru a repara ligamentul deteriorat.
Se poate trata entorsa acasă?
DA, entorsa de gleznă se poate trata acasă dacă este o forma simplă.
Odihna, gheața, compresia și elevația (RICE) este cel mai frecvent prescris tratament pentru entorsele gleznei.
- Odihna: pentru a atenua durerea și pentru a minimiza riscul de exacerbare a afecțiunii, este indicată păstrarea zonei afectate imobilă și evitarea utilizării acesteia; poate fi utilă folosirea cârjelor în timpul mersului pentru a ajuta la eliminarea presiunii de pe zona afectată;
- Gheața: după o accidentare, se recomanda aplicarea compreselor cu gheață pe zona afectată pe o durată de cel mult trei zile; aplicarea acestora servește la atenuarea disconfortului și la diminuarea inflamației;
- Compresie: reducerea edemului și vânătăilor este realizată adesea prin compresie; aceasta implică utilizarea unei benzi elastice care este aplicată pe zona afectată pentru o perioadă de câteva săptămâni după accidentare.
- Elevația: pentru a minimiza edemul, este recomandată poziționarea articulației deasupra nivelului inimii; pentru a realiza acest lucru, se recomandă ridicarea piciorului afectat timp de două până la trei ore pe zi.
În cazul în care aplicarea acestora nu produce rezultate, este absolut necesar un consult la medicul specialist pentru investigații suplimentare și implementarea unui tratament adecvat gradului de afectare.
Prevenție
Pentru a preveni accidentările, se recomandă evitarea factorilor de risc și menținerea formei fizice prin exerciții regulate de întindere și tonifiere. Acest lucru ajută la îmbunătățirea rezistenței și flexibilității mușchilor, ligamentelor și tendoanelor, făcându-le mai rezistente la traume.
Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este, de asemenea, importantă și servește ca măsură preventivă utilă. În plus, fizioterapia poate fi esențială în prevenirea leziunilor recurente. Cei care au suferit entorse la glezne se pot proteja folosind benzi elastice, benzi rigide aplicate de un specialist sau purtând orteze speciale.
Se recomandă efectuarea exercițiilor specifice de întindere și tonifiere pentru prevenirea entorselor în timpul activităților sportive, iar antrenamentele combinate sunt utile, pentru că implică participarea diverselor grupe musculare. Încălzirea înainte de antrenament, cât și refacerea după efort sunt esențiale pentru a păstra articulațiile într-o formă cât mai bună și pentru a evita accidentarile.
În timpul parcurgerii unor terenuri neuniforme, fie pe jos, fie alergând, este esențială acordarea unei priorități semnificative stabilității călcâielor pentru a evita rănirea gleznei. În plus, se recomandă o atenție deosebită la tipul de pantofi purtați atunci cand se pășește pe teren stâncos sau pietriș, deoarece pot prezenta o piedică. Zonele cu denivelări și teren accidentat trebuie, de asemena, abordate cu grijă, deoarece reprezinta un potențial pericol.
Entorsă sau luxație – care este diferența?
Deși simptomele unei entorse pot avea asemănări cu cele ale unei luxații, este esențial să se facă distincția între cele doua afecțiuni.
Entorsa se referă la întinderea bruscă și intensă a ligamentelor care înconjoară o articulatie si este frecvent întâlnită la articulațiile genunchiului, gleznei sau mâinii. Este important de reținut că în cazurile de entorsă, ligamentele nu sunt neapărat rupte sau smulse.
Luxația înseamnă deplasarea unui os din articulație. Luxatia se produce prin cădere și poate fi la orice nivel articular al corpului, dar mai des intalnit la glezna, umar, cot si pumn. În general, această afecțiune este întâlnită des la sportivi.
Bibliografie:
- www.physio-pedia.com, https://www.physio-pedia.com/Ankle_Sprain, accesat pe 10.08.2023.
- https://uhs.berkeley.edu/, https://uhs.berkeley.edu/sites/default/files/anklesprains.pdf, accesat pe 11.08.2023
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459212/, accesat pe 11.08.2023
- https://www.kinetic.ro/, https://www.kinetic.ro/afectiune/ortopedie-si-afectiuni-post-traumatice/entorsa-de-glezna/, accesat pe 11.08.2023.
- https://dr.colta.ro/, https://dr.colta.ro/entorsa-acuta-a-gleznei/#element2, accesat pe 11.08.2023
